Mă numesc Florin și sunt alcoolic

Am 41 de ani și sunt din Iași. Am crescut într-o famile cu 4 copii. Contactul meu cu alcoolul s-a produs în urma unui eșec. Am terminat 10 clase, după care am dat examenul la ”Seminarul Teologic Mănăstirea Neamț”, pe care l-am picat. Eram foarte furios că s-a intrat pe pile, că am cântat în coruri renumite din Iași, având colegi de la Filarmonică. Mai târziu, mi-am dat seama că nu aveam ureche muzicală și am picat pe drept. Tot mai târziu, mă întrebam cum au reușit colegii de la cor să mă suporte. Examenul s-a dat în toamnă. Când am venit în Iași, nu am mai găsit locuri decât la o Profesională Agricolă. Am stat un an acasă (fără să fac școala), după care am dat examen și am intrat la seral. M-am angajat, dar singurul loc de muncă pe care l-am găsit a fost pe șantier.
Când am început serviciul, nu eram în stare să beau o sticlă de 1/2 de bere iar după aproximativ 6 luni, beam votcă cu cana de apă. Mama este și ea alcoolică, dar nu mai bea de 28 de ani. Am fost frustat mult timp pentru deosebirea pe care o face mama între mine și fratele meu. Au început scandalurile, așa că dupa vreo 2 ani m-am însurat. Am sărit din lac în puț. Scandalurile au continuat, fie că eram în perioada de consum, fie că mai făceam câte o pauză de 3-6 luni. Când eram beat, nu eram scandalagiu, de aceea mă enervam foarte tare și dădeam familiei exemplele cele mai rele precum că alții vin acasă beți, fac scandaluri, etc.
Mi-am dat seama că am o problemă cu alcoolul încă de la început. Pot spune că am băut 10 ani, iar ceilalți 10, am încercat să mă las. Am început să mă interesez despre această boală (încă de pe atunci mi-am dat seama că este o boală). Vorbeam despre această problemă, dar amânam momentul sau încercam de unul singur, și reușeam între 3-6 luni și atunci spuneam că fac o pauză. M-am păcălit mult timp crezând că eu pot controla alcoolul. Mergeam la o petrecere și nu mă îmbătam, dar „recuperam” după 2-3 zile. În timpul consumului, dacă se întâmpla vreo dată ,,să se rupă filmul”, aveam cele mai mari mustrări de conștiință. A doua zi îmi era rușine de fiica mea. Ea m-a ținut în viață.
În anul 1994, ne-am mutat la 20 km de Roman. Atunci nu prindeam decât TVR. Am văzut o emisiune în care apărea un alcoolic din Piatra Neamt, care a vorbit despre o boală al cărei remediu era abstinența, etc. Mă gândeam că dacă aș fi în oraș, aș vrea să merg și eu la un asemenea grup. După câțiva ani, am revenit în Iași. Vroiam să fac ceva. După o băută zdravănă, m-am dus la medicul de familie și am cerut o internare la spitalul nr. 7, secția dezalcoolizare. Am stat internat o lună, timp în care, în afară de niște vitamine, am stat de vorbă o oră cu un psiholog. La ieșirea din spital, doctorița m-a întrebat dacă vreau într-adevăr să renunț la alcool. I-am răspuns cu DA, și atunci ea mi-a spus că îmi face o injecție. Dacă mai beau, o să mor sau o să paralizez. După vreo 6 luni, m-am trezit bând. Am reușit atunci să-mi măresc perioadele de abstinență, și am găsit un grup, altul decât A.A.-ul (Alcoolicii Anonimi). Aveau altă metodă, și atunci am venit la Alcoolicii Anonimi. Când am intrat în A.A., aveam 3 ani de abstinență. După o lună jumătate, am avut o recădere. O înmormântare, urmată de un incediu, au reușit să mă facă să mai beau o zi.
Acum încerc să țin aproape de grup, să fac pașii încet dar corect, cu onestitate, să schimb ceva la mine și să-mi capăt abstinența senină. Cu această ocazie, aș vrea să le mulțumesc membrilor A.A. ”Unirea” Iași pentru că fără ei, nu aș fi știut că se poate trăi fără băutură și cu seninătate. Cu ajutorul lor, am fost la Piatra Neamț la sărbătorirea a 15 ani de A.A. în Piatra Neamț. Felicitări și lor. Tot aici, aș dori să mulțumesc părintelui Iulian Negru, director al Fundației ,,Solidaritate și Speranță”.
Florin din Iași

Pasul 1......".Am admis ca eram neputinciosi..."

Plimbare in parc

Fetita mea are 3 ani. O iau de mana si pornim spre parc. Deja imi incoltise in minte gandul ca, ii voi lua ei o cutiuta cu suc si mie o doza de bere.
Desi experienta imi spune altceva, eu inca mai cred ca ma pot opri dupa o bere. Sau dupa doua. Asa ca, ma opresc la primul magazin si cumpar pentru amandoi. Fetita mea e multumita si imi spune ca sunt un tata bun. Eu sunt multumit ca am inceput sa beau din berea mea.
Din acest moment imi aduc aminte doar franturi. Am deviat de la traseu spre o crasma ordinara. Prin ceata imi vad copilul jucandu-se singur in jurul meu. Parcul este prea departe, la capatul lumii mele.
Eu stau rezemat de un gard si beau, habar nu am ce beau , dar e tare bun , exact ceea ce imi trebuie. Sunt in rand cu alti consumatori a caror infatisare imi arata ca , nu au mai avut o locuinta de multa vreme. Dar eu sunt om bun, nu ma tin cu nasul pe sus doar fiindca soarta mi-a fost favorabila.
Ceva imi spune ca ma scald intr-o mlastina puturoasa. Mofturi. Fiica-mea scanceste sa mergem acasa...care acasa?...adica locul de unde am plecat....
Nu stiu ce nu-i place aici. E drept ca nu sunt copii prin preajma si ca nu seamana deloc cu parcul promis. Dar este un colt de lume, incerc sa ii arat lumea. Incerc sa ma ridic in picioare. Greu. S-ar putea face un monument din cat plumb este in picioarele mele. Un monument inchinat noua , celor care ne luptam cu greutatile vietii. Mai si bem din cand in cand, dar asa e lumea facuta , nu am facut-o eu.
Imi iau copilul de mana si ma scurg inspre casa. Pot privi doar inspre pamant. Imi vad picioarele cum merg dezordonat. E explicabil , m-am imbatat. Nu stiu cum de am ajuns in halul asta, dar nici macar nu-mi mai bat capul.

Problema mea este sa ajung acasa , sa predau copilul , ca sa inchei misiunea cu succes. Imi apare gandul ca, fiica mea ma duce pe mine acasa...un gand absurd....Stiu ca urmeaza sa traversam o strada cu un trafic intens. Ne vom descurca noi cumva , am mai facut-o.

Urmeaza o zona in care mi se rupe filmul. Ma vad intrand in casa si citesc groaza de pe chipul sotiei. Incearca sa imi explice ce nenorocire se putea intampla. Prea le vede si ea pe toate in negru! Gandeste total aiurea.

Mama mea plange...” In ce hal ai ajuns..pentru ce am muncit si te-am crescut ? „....trag aer in piept....Chestia asta ma enerveaza cel mai tare! Trec si eu printr-o pasa proasta si ea...Hotarat lucru! Ma intorc la crasma !...acolo lumea ma accepta cu problemele mele....bineinteles ca iau masina....picioarele nu ma mai asculta...

Mi-e greata dar continui sa beau. Daca m-ar intelege cei de acasa !...macar sotia ca ea e tanara...dar nu...si doar i-am explicat de atatea ori!

Simt nevoia unei femei care sa ma inteleaga....beau....ma trezesc in pat langa o femeie pe care nu o cunosc, dar nu mai conteaza...ii vorbesc despre necazurile mele si ea ma asculta cu interes...de fapt, eu sunt un tip interesant si neinteles.

Iar beau intr-o bomba ordinara. Habar nu am unde ma aflu...si patul acela a disparut in noapte cu tot cu...o chema intr-un fel...nu mai conteaza..nu mai contez...

Toata casa doarme , e trecut mult de miezul noptii. Ma prabusesc in pat imbracat. Ma trezesc brusc. E tot noapte si am o arsita cumplita! Plec in noapte dupa o sticla cu bere...

Se crapa de ziua , oamenii merg la lucru. Fraierii. Trebuia sa ma duc si eu la serviciu. Momentan nu pot. Voi suna ca mi-a murit cineva. Rezolv eu problema.

Dorm pana seara. Am capul mare si ma simt ca dracul. Beau un pahar cu vin ca sa ma dreg. Simt cum ma cuprinde o ameteala placuta. Ma pun serios pe baut.

Iarasi e noapte..apoi, se face lumina pe afara...inseamana ca e zi....parca ziua trebuia sa muncesc...lasa, am timp sa muncesc toata viata...

Simt ca ceva nu este in regula...zilele astea am fost cu fetita mea in parc...inca o mai aud :

„ de ce sucul meu e galben si al tau e alb ? de ce ...tati ? „

Ma simt infrant. Absolut.

martie 2008

RUGĂCIUNEA DE SENINĂTATE

Doamne, dă-mi seninătatea

să accept ceea ce nu pot
schimba,
Curaj să schimb ceea ce pot
Şi înţelepciune să le deosebesc.
Fie voia Ta şi nu a mea.

AMIN!