Pasul 1......".Am admis ca eram neputinciosi..."

Plimbare in parc

Fetita mea are 3 ani. O iau de mana si pornim spre parc. Deja imi incoltise in minte gandul ca, ii voi lua ei o cutiuta cu suc si mie o doza de bere.
Desi experienta imi spune altceva, eu inca mai cred ca ma pot opri dupa o bere. Sau dupa doua. Asa ca, ma opresc la primul magazin si cumpar pentru amandoi. Fetita mea e multumita si imi spune ca sunt un tata bun. Eu sunt multumit ca am inceput sa beau din berea mea.
Din acest moment imi aduc aminte doar franturi. Am deviat de la traseu spre o crasma ordinara. Prin ceata imi vad copilul jucandu-se singur in jurul meu. Parcul este prea departe, la capatul lumii mele.
Eu stau rezemat de un gard si beau, habar nu am ce beau , dar e tare bun , exact ceea ce imi trebuie. Sunt in rand cu alti consumatori a caror infatisare imi arata ca , nu au mai avut o locuinta de multa vreme. Dar eu sunt om bun, nu ma tin cu nasul pe sus doar fiindca soarta mi-a fost favorabila.
Ceva imi spune ca ma scald intr-o mlastina puturoasa. Mofturi. Fiica-mea scanceste sa mergem acasa...care acasa?...adica locul de unde am plecat....
Nu stiu ce nu-i place aici. E drept ca nu sunt copii prin preajma si ca nu seamana deloc cu parcul promis. Dar este un colt de lume, incerc sa ii arat lumea. Incerc sa ma ridic in picioare. Greu. S-ar putea face un monument din cat plumb este in picioarele mele. Un monument inchinat noua , celor care ne luptam cu greutatile vietii. Mai si bem din cand in cand, dar asa e lumea facuta , nu am facut-o eu.
Imi iau copilul de mana si ma scurg inspre casa. Pot privi doar inspre pamant. Imi vad picioarele cum merg dezordonat. E explicabil , m-am imbatat. Nu stiu cum de am ajuns in halul asta, dar nici macar nu-mi mai bat capul.

Problema mea este sa ajung acasa , sa predau copilul , ca sa inchei misiunea cu succes. Imi apare gandul ca, fiica mea ma duce pe mine acasa...un gand absurd....Stiu ca urmeaza sa traversam o strada cu un trafic intens. Ne vom descurca noi cumva , am mai facut-o.

Urmeaza o zona in care mi se rupe filmul. Ma vad intrand in casa si citesc groaza de pe chipul sotiei. Incearca sa imi explice ce nenorocire se putea intampla. Prea le vede si ea pe toate in negru! Gandeste total aiurea.

Mama mea plange...” In ce hal ai ajuns..pentru ce am muncit si te-am crescut ? „....trag aer in piept....Chestia asta ma enerveaza cel mai tare! Trec si eu printr-o pasa proasta si ea...Hotarat lucru! Ma intorc la crasma !...acolo lumea ma accepta cu problemele mele....bineinteles ca iau masina....picioarele nu ma mai asculta...

Mi-e greata dar continui sa beau. Daca m-ar intelege cei de acasa !...macar sotia ca ea e tanara...dar nu...si doar i-am explicat de atatea ori!

Simt nevoia unei femei care sa ma inteleaga....beau....ma trezesc in pat langa o femeie pe care nu o cunosc, dar nu mai conteaza...ii vorbesc despre necazurile mele si ea ma asculta cu interes...de fapt, eu sunt un tip interesant si neinteles.

Iar beau intr-o bomba ordinara. Habar nu am unde ma aflu...si patul acela a disparut in noapte cu tot cu...o chema intr-un fel...nu mai conteaza..nu mai contez...

Toata casa doarme , e trecut mult de miezul noptii. Ma prabusesc in pat imbracat. Ma trezesc brusc. E tot noapte si am o arsita cumplita! Plec in noapte dupa o sticla cu bere...

Se crapa de ziua , oamenii merg la lucru. Fraierii. Trebuia sa ma duc si eu la serviciu. Momentan nu pot. Voi suna ca mi-a murit cineva. Rezolv eu problema.

Dorm pana seara. Am capul mare si ma simt ca dracul. Beau un pahar cu vin ca sa ma dreg. Simt cum ma cuprinde o ameteala placuta. Ma pun serios pe baut.

Iarasi e noapte..apoi, se face lumina pe afara...inseamana ca e zi....parca ziua trebuia sa muncesc...lasa, am timp sa muncesc toata viata...

Simt ca ceva nu este in regula...zilele astea am fost cu fetita mea in parc...inca o mai aud :

„ de ce sucul meu e galben si al tau e alb ? de ce ...tati ? „

Ma simt infrant. Absolut.

martie 2008